Playground project
Sunt un om căruia îi place adevărul şi oricât de mult aş încerca să mint, nu-mi iese niciodată, aşa că voi fi cât se poate de sinceră pe parcursul acestui articol.
Ei bine, când am auzit pentru prima dată că va trebui să facem un joc mi s-a părut o idee interesantă şi chiar abia aşteptam să învăţ lucruri noi şi să lucrez cu colegii mei de echipă, însă zilele au trecut iar concursurile de
debate şi proiectele muzicale mi-au distras
atenţia şi astfel am ajuns în ultimele două săptămâni să mă trezesc că am de făcut un joc şi că habar nu am de unde să încep. Pe parcursul acestei perioade
am încercat să
îndeplinesc cât mai bine sarcinile date de Rareş, şeful nostru de echipă, însă nu sunt foarte convinsă că am făcut o treabă extraordinar de bună.
În cele din urmă, nu pot să zic că am rămas cu foarte multe lucruri în ceea ce
priveşte implementarea unui joc(şi chiar îmi pare rău că nu m-am implicat mai mult, iar unul
dintre planurile mele pe vacanţă cu siguranţă, va fi refacerea acestui proiect fie în echipă, fie pe cont propriu) însă în ceea ce priveşte lucrul în echipă am realizat, din nou, că nu-i uşor să lucrezi cu oameni cu care nu ai mai făcut-o înainte şi mai ales cu oameni cărora nu le cunoşti modul de gândire. Şi mai mult, mi-am reamintit totodată, unul dintre motivele datorită căruia îmi plac dezbaterile, şi anume pentru că interacţionez cu oameni cu o gândire diferită de a mea şi astfel văd problema din mai multe perspective.
Cam asta s-a întâmplat şi pe parcursul acestui proiect.
